Oare cât de mare și de întortocheată trebuie să fie comuna Bocsig, sau cât de multe evenimente se petrec într-o comună alcătuită din trei sate Bocsig, Răpsig și Mânerău, încât să cheltui din banii populației 6.560 de euro pe an pentru un ziar? Un ziar care are un tiraj de 1.500 de exemplare pe lună și care se vrea a fi un „buletin de informare al Autorității Locale, prin aducerea la cunoştinţa cetăţenilor a tuturor evenimentelor care au loc în cadrul comunităţii locale (culturale, sportive ,etc.), reuşindu-se prin aceasta o mai bună comunicare cu cetăţenii, sub forma unui buletin informativ al administraţiei locale, realizat în cadrul spaţiului informativ contractat prin publicaţia locală. Spațiul informativ contractat sub această formă a publicației locale se constituie astfel ca un buletin de informare al Autorității Locale“.

Bineînțeles că acest „buletin de informare” nu are doar două pagini, hai să zicem maxim patru, megasuficiente pentru a încăpea toate… noutățile din Bocsig, ci opt pagini! Sigur, asta pentru a justifica suma exorbitantă plătită din buzunarele locuitorilor comunei Bocsig pentru acest „ziar”.

În realitate, ziarul nu este altceva decât un mijloc parșiv al primăriței Teodora Abrudean de a-și face publicitate, scumpă!, pe banii publici ai comunei.

Ce este și mai grav, iar oamenii din comună ne-au atras atenția, îl reprezintă utilitatea acestui ziar pentru cetățenii simpli, care îl consideră complet inutil, însă exorbitant și susțin că se puteau face multe alte lucruri pentru comunitate, cu acei bani. Mai ales că Teodora Abrudean reînoiește cu abnegație în fiecare an contractul cu publicația amintită.

Un mare semn de întrebare se naște din această legătură strânsă între primărița din Bocsig cu publicația respectivă. Teodorei Abrudean i s-au făcut de-a lungul timpului și alte propuneri de „publicație locală“, doar că mult mai eficiente și decente, și mai ales la prețuri de bun simț, cu mult inferioare ziarului de 32.800 de lei pe care îl controlează în acest moment, timp de cel puțin încă un an. Abrudean a refuzat însă categoric orice altă ofertă primită din altă parte, pe motiv că are o „relația foarte apropiată“ cu actualul ziar.

Cât de apropiată o fi relația, dar mai ales care sunt beneficiile acestei „amiciții“ atât de… atractive ar trebui să răspundă organele de control. O fi o relație la fel de strânsă precum cea cu DROMCONS, firma de casă a doamnei Teodora Abrudean, care îi dă pe bandă rulantă lucrări în toată comuna? Evident, la fel ca și în cazul ziarului de peste 6.500 de euro, contractele se realizează DOAR prin achiziție publică directă, evitându-se astfel organizarea unei licitații în care să concureze și alte firme. Dar despre contractele, prin achiziție publică directă, care depășesc suma de 2.300.000 de lei cu firma de casă DROMCONS, în episodul următor.

Lasă un răspuns

Recomandările redacției