Comisia Europeană şi-a publicat cel de-al şaselea raport asupra coeziunii economice, sociale şi teritoriale, raport a cărui singură secvenţă care mă interesează este cea privitoare la România, ţara pe care o locuiesc cu mîndrie inexprimabilă şi cu ruşine egală cu mîndria. Din unghiul meu de atac, respectiv de trăitor zi de zi în această ţară pe post de cărăuş în cîrcă a unui stat de-a dreptul bezmetic, organismul european raportează numai lucruri pe care le ştiu foarte bine, pe care orice om cu scaun la cap le simte din plin şi pe care orice nesimţit le neagă cu vehemenţă: că sîntem în fruntea bigotismului continental cu cele mai multe biserici pe cap de locuitor, că needucaţii noştri sînt cu mult mai needucaţi decît ai lor, că avem cea mai înapoiată infrastructură „în toate domeniili”, că avem cei mai săraci dintre săracii Europei, şi că avem, slavă Domnului, cel mai corupt stat. Altfel spus, Comisia Europeană confirmă locul din fruntea cozii, din fruntea tuturor cozilor, ocupat de România deceniului II din mileniul III.
Raportul buclucaş este o palmă izbită cu sete-n fălcile guvernelor şi administraţiilor României de după 1989, guverne şi administraţii pe care le doare-n cot de palmele europene cîtă vreme nu li-s atacate conturile, vilele şi celelalte nimicuri agonisite-ntr-o biată viaţă de guvernant sau de funcţionar amărît din ţara asta uitată de Dumnezeu „la porţile Orientului”.
Mă-ntreb însă cu oarece sfială: de ce nu raportează Măria Sa Comisiunea şi contribuţia UE la starea jalnică expusă sec în documentul amintit?
De palavragii sînt sătul pînă-n gît, tot pîn-acolo-s sătul de şnapani, descurcăreţi şi deştepţi de prin toate colţurile lumii şi-ale Europei veniţi în ţara asta cu turul pantalonilor lipsă pentru-a participa cu eroism la reformarea României, adică la punerea ei pe butuci. Vrei exemple, Madam Europa? Avem cu duiumul, fiindcă nu se răcise bine stîrvul preşedintelui Ceauşescu, şi vultanii de peste tot s-au năpustit pe hoitul ţării la festin: uzine şi fabrici imense falimentate voit şi rase de pe faţa pămîntului, producţia de bunuri aproape scoasă în afara legii, importuri de la voi băgate cu de-a sila pe gîturile noastre, băncile noastre aduse-n sapă de lemn şi cumpărate de-ale voastre pe preţul unui pachet de ţigări Carpaţi, consorţii de-ale voastre intrate la noi cu investiţii rizibile şi ieşite cu conturi burduşite, firme de-ale voastre care ne fac nouă o singură autostradă la preţul tuturor autostrăzilor de la voi, premier de-al vostru care-i scrie premierului nostru cui să-i vîndă combinatul cutare, impunerea privatizării cu orice preţ a proprietăţilor statului, chiar prin trecerea proprietăţii respective în proprietatea altui stat – asta fiindcă ne şopteaţi suav la urechi că statu-i cel mai prost administrator…
Ar trebui să-ţi crape obrazul de ruşine, coană Europă! Cum însă tinzi să devii stat, şi cum nici un stat n-are ruşine, nici matale n-aveţi aşa ceva, Numai absenţa ruşinii explică de ce pălmuieşti statul român fără milă (ceea ce-i stimabil), dar stai la taifasuri cu guvernanţii şi cu administratorii aceluiaşi stat în loc să dai cu ei de pămînt de să le zboare fulgii.
În rest e de bine, numai de bine, pe onoarea mea de cetăţean al celui mai corupt stat din uniunea voastră!
