Vadim Tudor avea un obicei din a-și bate joc de cei care purtau nume tâmpite. În concepția sa, astfel de oameni nu pot fi prea departe intelectual de numele pe care îl poartă. Iar Olguța, Olguța Vasilescu, un nume pe de-a plinul caragialesc – de la Olga – un nume cu sonorități slavone însă diminutivat în Olguța, precum unui țânc de 2 – 3 anișori, este un bun exemplu. Olga este însă acum mare, dar a rămas la stadiul de Olguța. Olguța alăturat seriosului Vasile, care în greacă înseamnă rege, l-ar face până și pe causticul Caragiale extrem de invidios. Dar cum penibilul trebuie să fie la modul absolut, Vasile nu e tocmai Vasile, ci Vasilescu! Într-un cuvânt: Olguța Vasilescu!
Nu l-am invocat pe fostul circar Vadim pentru că aș fi fost vreun admirator de-al său, ci pentru simplu fapt că „tribunul“ a fost cel care, lăsându-și principiile acasă atunci când îi convenea, tocmai el a lansat-o în politică pe Olguța. Olguța Vasilesco – cred că ar suna și mai bine!
Nu e de mirare că un astfel de personaj de-a dreptul sinistru își respectă… numele și a ajuns să „gândească“, prin mâna unui consilier cu coloana demnității răvășită, asemenea unui vierme nevertebrat, desființarea unei părți însemnate din istoria culturii noastre naționale, și anume Corala Academica a Filarmonicii Oltenia din Craiova. Acest ansamblu este alcătuit din artiști care au învățat de mici ce înseamnă studiul, lectura notelor muzicale, care și-au dedicat o viață pentru a descifra niște taine, care au urmat o facultate de specialitate extrem de complicată și care au adus bucuria sufletelor înalte, capabile și educate să asculte ceea ce ei pregătesc din toată ființa lor, zi de zi.
Dar pentru niște minți înguste, cu suflet de câine nu a contat nici măcar tradiția unui astfel de asamblu, înființat în 1953. Un ansamblu profesionist de înaltă clasă și reprezentativitate nu doar pentru Craiova, ci pentru România, cu o vârstă de 70 de ani, în loc să fie apreciat, protejat și desăvârșit este desființat de un vremelnic și impostor politician pe nume Olguța Vasilescu. Este unul dintre acele momente când ți-e silă că ești român!
Intenția politicienilor aflați acum la putere în Craiova, care mai mult ca sigur nu va avea sorți de izbindă, mă bazez aici totuși pe justiție și pe faptul că nu se va ajunge în cele din urmă la o astfel de decizie incalificabilă, vine în contextul lipsei de bani. Sunt prea mulți salariați în Statul român. Foarte de acord, dar nu cei 40 sau 50 de artiști ai Coralei îngreunează bugetul de salarii al statului. Începând de la numărul deputaților și al senatorilor și ajungând până la cel al consilierilor locali din orice primărie din această țară, al numărului de „consilieri“ personali ai politicienilor, oameni angajați cu duiumul din simpla rațiune a faptului că sunt prieteni, rude sau votanți ai celor aleși, aici este problema României. Aici trebuie să se taie în carne vie, nu în domeniul cultural. Nu merge cum trebuie Corala, sunt oameni inutili și acolo, cântă fals? Atunci categoric trebuie intervenit, luate măsuri de îndreptare a erorilor, dar nicidecum desființare, pentru a lăsa loc prietenilor și apropiaților politicienilor din Craiova.
Craiova are un târg somptuos de Crăciun. Asemănător stadiului de manelizare, uriaș în acea zonă, acesta strălucește și este vizibil. Este însă nevoie ca sub acele beculețe să nu strălucească un grad uriaș de imbecilizare prin manele și subcultură, prin așa ziși artiști de ocazie care nu transmit nimic, decât înjurătură sau frivolitate. Este nevoie de educație, de cultură și de spiritualitate, care nu pot fi cucerite decât prin intermediul unor instituții de bun simț, apreciate, valoroase, precum este și acest ansamblu profesionist al Coralei Academice a Filarmonicii Oltenia.
Enescu spunea că atât de importante sunt instituțiile de cultură pentru un oraș, încât până și fizionomia feței oamenilor din acele urbe sunt modificate, față de alții care nu au această oportunitate de a avea o filarmonică în orașul lor.
Aș alătura aici un banc, care este cât se poate de relevant în acest context. Un bețiv este întrebat dacă are de gând să îți petreacă și seara aceea tot în birt. La care bețivul răspunde: „Dar unde ai vrea să mă duc? Că doar nu avem filarmonică în sat“. Cultura costă într-adevăr, dar incultura infinit mai mult. Roadele pe care le produce un așezâmânt cultural nu sunt vizibile la modul concret, imediat, ele se văd în timp și au o însemnătate inestimabilă.
Bravo,foarte pertinent,articolul! Avem nevoie,mare de jurnaliști incisivi,căci,asa poate se mai îndreaptă cate ceva în tara asta unde,toate au luat-o în ascendent!
Unde totul a luat-o în descendent,voiam sa scriu!
În principiu sunt de acord cu cele scrise. În principiu spun, pentru ca cine îl face circar pe Corneliu Vadim Tudor este de o micime intelectuala perfect ancorata în penuria de valori a societății românești.
MAI MULT, SE DESFIINȚEAZĂ ȘI ANSAMBLUL FOLCLORIC „MARIA TĂNASE” DIN ACEIAȘI CETATE A BANILOR OLTENIEI. PE LÂNGĂ OLGUȚA, EDILII ARADULUI SUNT NIȘTE MECENA CULTURALI.