de OVIDIU PALCU
Geniul a învins pe teren, iar Argentina lui Messi câștigă pentru a treia oară titlul suprem. 
Nu latura sportivă vreau să o dezbat însă acum, o las pe seama celor din domeniul fotbalistic, a specialiștilor, să o facă, ci mai degrabă mă aplec asupra laturii social-economice a acestui campionat mondial din Qatar.
Fotbalul ar trebui să fie în primul rând despre sport, cu toate implicațiile sale: comunicare, mișcare, fair play, prietenie, sportivitate, competitivitate, învingători și învinși. Nu putem fi însă ipocriți să lăsăm latura financiară afară, sunt sume exorbitante care se învârt în jurul fotbalului, iar atunci când apar banii, implicit se implică și politicul.
Din câte înțeleg eu fenomenul fotbalistic, organizarea fiecărui campionat mondial se face în funcție de regiune, de sumele investite, dar în principal ideea este ca fenomenul să cuprindă întreaga planetă. Așa s-a ajuns în Qatar, într-o regiune care nu prea are legătură cu sportul rege. Dar e important să atragă fani, spectatori, sponsori, BANI. Și cam asta e politica celor care ghidează sforile fotbalului mondial. Ideea în sine nu mi se pare păguboasă și nici imorală.
Dar din păcate este doar ideea, pentru că punerea ei în practică încalcă toate drepturile omului. Qatar a pus pe masă aproape 230 de miliarde de dolari pentru Mondialul din 2022. Imaginea acestui mondial a fost „pătată“ de numărul morților, peste 6.000, potrivit unor estimări, puși să muncească la ridicarea unor stadioane care vor deveni imense gropi de gunoi, exact cum s-a întâmplat cu cele construite în Brazilia în 2014 sau Rusia în 2018.
Infrastructura a fost ridicată pe spinarea muncitorilor aduși din țări precum Bangladesh, Sri Lanka, Pakistan și India. Exploatați la maxim, ținuți în niște condiții inumane și prost plătiți. Au muncit pentru aceste construcții de șapte stele cei aduși din țările din lumea a patra.
Și atunci stau și mă întreb: merită Zeul Fotbal atâta sânge, încât să nu poată fi pus factorul uman înaintea banilor?
TEXT PRELUAT DE PE: https://web.facebook.com/OvidiuIulianPalcu
Toate marile realizări arhitectonice au fost clădite cu sânge. Știe cineva câți oameni au murit la Marele Zid Chinezesc, la piramide sau, mai aproape de noi, la Casa Poporului, la canal, la Transfăgărășan? Muncitorii din Qatar s-au dus de bunăvoie și ar fi putut pleca oricând. Nu erau nici sclavi, nici deținuți.