Sute de deţinuţi din ţară deschid procese la Arad doar pentru a ieşi din puşcării

Nu mai puţin de 758 de cereri de chemare în judecată, făcute de deţinuţi încarceraţi în diverse penitenciare din ţară, au fost înregistrate, în cursul anului trecut, la Judecătoria Arad. Judecătorul Horia Şurtea, purtătorul de cuvânt al instituţiei, povesteşte că astfel de cereri au fost făcute de persoane private de libertate care-şi execută pedeapsa la Craiova, Rahova, Giurgiu, Poarta Albă, cu scopul de a obţine transferul în alte penitenciare sau pur şi simplu pentru a face o plimbare până la Arad. „Să transporţi un deţinut de la Iaşi sau de la Giurgiu până la Arad presupune anumite costuri. Pentru unul sau doi deţinuţi se fac transporturi de sute de kilometri, iar majoritatea cererilor de chemare în judecată pe civil, adică aproximativ 80%, sunt fictive, numărul cauzelor reale fiind foarte puţine”, a declarat Horia Şurtea. Acesta susţine că în cazul celor mai multe dintre cererile fictive nu se indică domiciliul părţilor, nu sunt depuse într-un număr suficient de exemplare, pentru a fi comunicate şi celorlalte părţi, nu sunt depuse înscrisuri doveditoare. „În general, deţinuţii solicită instanţei să fie citaţi, pentru că vor depune toate probele când vor ajunge în faţa judecătorului. De multe ori au fost aduşi în faţa instanţei, după ce au fost citaţi, iar când li s-a pus în vedere să depună actele doveditoare, au susţinut că de fapt n-au formulat nicio cerere şi că n-au habar despre existenţa unui astfel de proces sau cereri. Când li se arată cererea, spun că nu îşi recunosc scrisul şi nici semnătura, astfel încât instanţa invocă excepţia nulităţii”, mai povesteşte judecătorul.
Puşcăriaşii cer bani, bunuri sau… pământ
Pentru a avea şanse să facă o plimbare până la Arad, deţinuţii dau în judecată diverse instituţii, a căror adresă poate fi găsită uşor, susţinând că nu li s-au furnizat anumite informaţii de interes public. „Alte acţiuni sunt făcute pentru recuperarea unor drepturi băneşti. Persoanele private de li­ber­tate susţin că au fost angajate cu contract de muncă, de exemplu la Pri­mă­ria Arad şi nu şi-au primit banii. Astfel se evită stabilirea domiciliului pârâtului şi taxa de timbru, acestea fiind cereri scutite de taxă. Mai sunt cereri care au ca obiect diverse împrumuturi. Deţi­nuţii spun că au locuit într-o casă şi au dat gazdei o anumită sumă de bani, iar alţii spun că şi-au împrumutat un prieten. Un alt tip de acţiuni este cel cu privire la re­vendicarea unor bunuri mobile. Spun că au lo­cuit la o anumită adresă şi au lăsat acolo bunuri proprietate personală”, a continuat Şurtea.
Judecătorul susţine că au fost cazuri în care deţinuţii au formulat cereri de chemare în judecată pe legea fondului funciar, solicitând, spre exemplu, terenuri situate pe partea dreaptă a drumului care duce la Curtici sau în extravilanul unei alte unităţi administrativ teritoriale, deci care nu pot fi identificate.
Noul Cod de Procedură Civilă vine cu prevederi clare
Pentru a preveni pe cât posibil transformarea acestui obicei al deţinuţilor într-un fenomen, judecătorii le pun în vedere petenţilor să trimită toate datele necesare pentru deschiderea unui proces. Şurtea susţine că, în multe situaţii, până la completarea tuturor elementelor, nici nu poate fi vorba despre o cerere de chemare în judecată, ci de o petiţie, care în conformitate cu prevederile noului Cod de Procedură Civilă trebuie regularizată, adică petentul trebuie să depună înscrisurile cerute, să precizeze obiectul cererii sau să achite taxa de timbru. Astfel, noul Cod de Procedură Civilă vine cu o prevedere expresă, menită să ducă la evitarea unor situaţii de acest fel. „Am găsit o modalitate de a evita aceste transferuri şi a reduce costurile legate de aceste transferuri. Petenţilor li se pune în vedere să complinească lipsurile cererilor, sub sancţiunea nulităţii. Pe citaţie sau pe rezoluţie se face o menţiune «fără dispoziţie de transfer până la complinirea lipsurilor» sau acordăm un termen pentru a ni se comunica înscrisurile prin Poştă. În paralel cu comunicarea citaţiei, se trimite o cerere către judecătorul delegat din penitenciar, prin care i se solicită să ia o declaraţie petentului dacă îşi însuşeşte cererea de chemare în judecată şi dacă a formulat-o. În condiţiile în care sunt cazuri în care cererile de chemare în judecată sunt făcute de alte persoane, vine răspunsul că reclamantul nu a formulat-o. Au fost cazuri în care anumiţi deţinuţi trimit la instanţă scrisori în care solicită să nu se ia în considerare nicio cerere făcută în numele lor, pentru că ei nu se ocupă cu aşa ceva. Cei care se dovedesc că au făcut un abuz de drept, introducând cereri de chemare în judecată fictive, pot fi sancţionaţi cu amendă judiciară, dar faptele lor trebuie bine cercetate. De asemenea, acest lucru, acest lucru poate fi avut în vedere când se întruneşte comisia de liberare condiţionată”, a mai spus Şurtea.