După felul în care au reacționat susținătorii lui Dragnea, inclusiv cu jigniri și expresii de mahala, putem deduce că aces­ta nu va ceda de bună voie, ci va încerca să se salveze pe ultima sută de metri, printr-o majoritate fragilă în Comitetul Executiv Național. Dacă ar fi avut intenția de a se retrage demn, încercând să se victimizeze, nu i-ar fi asmuțit pe susținătorii săi la o luptă la baionetă, ci le-ar fi spus să pregătească discursuri lacrimogene, axate pe sacrificiul său personal, pentru salvarea unității partidului. S-ar putea ca un vot la limită să-l mențină în fruntea PSD, în ciuda declara­țiilor belicoase ale lui Victor Ponta, care dădea ca sigură trădarea unor șefi de filiale care doar s-au prefăcut că îl susțin pe Dragnea. La fel de bine s-ar putea să fie invers, cei care au declarat că susțin scrisoarea, dar fără să adauge comentarii acide la adresa șefului, să schimbe macazul, să voteze în favoarea lui. Problema, însă, nu este dacă Dragnea se salvează pe moment, ci ce vor face contestatarii săi în această situație. Pusul batistei pe țambal este exclus, tabăra lui Firea nu ar fi făcut public scandalul intern dacă avea de gând să renunțe în cazul unui eșec. Până unde vor merge, vor provoca ieșirea de la guvernare a PSD, votând moțiunea de cenzură pe care o va de­pune opoziția? Nu este exclus, trecerea în opoziție ar aduce o creștere uriașă PSD-ului în perspectiva alegerilor locale și parlamentare din 2020. Ne putem imagina cu ușurință ce soartă va avea un guvern alcătuit pe genunchi, de către o largă coaliție de partide așa-zise de dreapta, în condițiile în care va fi obligat să anuleze toate pomenile electorale ale PSD, deja date sau în faza de promisiune! Un tăvălug uriaș al ne­mulțumirii populare va face praf și pulbere aceste partide, iar PSD, care, oricum, va scăpa de Dragnea, va poza în apărătorul poporului, va înfiera austeritatea la care PNL, USR, Iohannis și Cioloș, cu tot alaiul partinic și partidic, îi supun pe bieții ro­mâni. Pentru ca ei să facă pof­tele străinilor. Asta, pe de o parte, iar pe de altă parte, se va prezenta în fața opiniei publice străine ca un partid social democrat mo­dern, care a tăiat coada câinelui, eliminându-l pe Dragnea și optând pentru de­mo­crație. Orice guvern ar veni, va fi condamnat pe plan intern, foamea în România este mult prea mare și dă de-a dreptul, nu se împidică de fleacuri precum europenismul, demo­crația și alte cele. Așadar, dacă este adevărat că 50 de parlamentari PSD au trecut în ta­bă­ra lui Firea, respectiv, a lui Ponta, este foarte posibilă ieșirea de la guvernare a PSD. Din punct de vedere politic, calculul este perfect, să promiți imposibilul, iar după aceea să lași pe altul să-l realizeze, este o strategie veche de când lumea și a dat întotdeauna roade. Iar cireașa de pe tort este dilema în care este pus Iohannis: numirea unui premier de către coaliția de mare adunătură și instalarea unui guvern care va stârni furia populară i-ar compromite iremediabil șansele de a fi reales, iar continuarea guvernării PSD-ALDE, indife­rent de rezultatul războiului intern din PSD, i-ar oferi muniție din belșug în campania electorală.

Recomandările redacției