Ramona-Cozmina, o femeie născută pe 13 martie 1978 în Timișoara, își strigă dorința de a-și cunoaște mama biologică, într-un mesaj emoționant distribuit pe rețelele de socializare. După ce a fost dusă la leagănul pentru copii din Arad la o vârstă fragedă și ulterior adoptată, Ramona a fost mereu ținută departe de informații despre originile ei, chiar și de către părinții adoptivi.

„Vreau să o cunosc, să îi vorbesc și să o strâng în brațe măcar o dată în viața mea! Nu doresc să o judec, vreau doar să știu că există undeva și că este bine,” spune Ramona în apelul său. Femeia speră ca mesajul ei să ajungă la cineva apropiat mamei sale sau chiar la aceasta, pentru a-și regăsi familia biologică și, poate, pe frații ei.

Ramona cere sprijinul comunității online, rugându-i pe cei care văd postarea să o distribuie, în speranța că strigătul ei va ajunge la mama sa. Povestea ei este una plină de emoție, speranță și dorința de a regăsi legătura cu familia din care a fost despărțită în copilărie.

„Mă simt singură în această lume și tare mi-aș dori să existe un locușor și pentru mine în sufletul mamei mele,” scrie Ramona, într-un mesaj care atinge inimile celor care îl citesc.

Să sperăm că acest apel disperat va aduce reuniunea pe care o așteaptă de atât de mulți ani.

Iată mesajul integral: 

SALUTĂRI TUTUROR

Dacă aș putea, chiar aș striga în gura mare… mamă unde te-as putea gāsi?…vreau să te cunosc să îți vorbesc și să te strâng în brațe măcar o dată în viața mea!
Sper că acum după atâția ani, glasul meu tremurând să fie auzit de cineva apropiat mamei mele sau poate chiar de mama mea, căci numai ea m-ar putea ajuta.
Numele meu la naștere a fost LEPĂDAT RAMONA-COZMINA și sunt născută la data de 13.03.1978 în TIMIȘOARA. Mai apoi am fost dusă la leagănul pentru copii din ARAD, pe strada Victor Babeș.
La numai 3 anișori se pare că am fost adoptată.
Din păcate nu am multe informații despre mine, sincer nu înțeleg de ce toată lumea inclusiv părinții adoptivi m-au ținut întotdeauna departe de a afla vreodată cine este mama mea .
Nu doresc să o judec, vreau numai să o cunosc atât pe ea cât și pe frații mei, să știu că undeva într-un colț de lume există și că este bine.
Și da, mă simt și singură în această lume și tare mi-aș dori să existe un locușor câtuși de mic și pentru mine in sufletul mamei mele și să răspundă strigătului meu acum după atâția ani.
Vă rog să mă sprijiniți în căutarea mea care pare aproape imposibilă, DISTRIBUIȚI cât mai mult poate ajunge și la mama mea!
Vă mulțumesc tuturor pentru ajutor!

Lasă un răspuns

  • F spune:

    Are rost?
    Mai bine NU.
    Nu ştii de cine dai, în căutarea mamei biologice şi la fel şi cu surori şi frați
    Şi aceea femeie care nu te a căutat până acum , ca nici măcar să îți ceară ajutorul, nu e mamă , e o femeie, nimic mai mult.
    Dacă ai fost adaptation în sensul de înfiată, adică schimbat numele de familie şi în acte sunt părinții adoptivi, ei sunt cei de drept, nu femeia care te a abondonat sau care a umblat cu altele , nu dezvolt subiectul, ca Albina din flare în floare iar mai departe ,soarta.

Recomandările redacției