În ultimii patru ani, Aradul s-a afirmat la nivel naţional prin tot felul de afaceri dubioase derulate de o mână de oameni politici, care au avut la degetul mic fondurile locale sau cele venite de la Bucureşti, fonduri care nu au fost puţine, dar care au intrat în buzunare străine de interesele arădenilor. Am avut ocazia să vedem în ultimii patru ani oameni politici arădeni care au făcut afaceri cu fonduri europene, cu autostrăzi, cu canalizări sau asfaltări de drumuri, cu terenuri luate de la cetăţeni şi date pe nimic prietenilor, cu licitaţii trucate. Unele s-au lăsat cu cercetări la DNA, altele au ajuns chiar în instanţă, cum e cazul inculpatului Gheorghe Falcă, despre care ştim cu toţii ce acuze i s-au adus, atât în cazul „Fabrica de zahăr“, unde e acuzat de fapte grave de corupţie, cât şi în cel al colegului de vilă şi al firmei Confort, care „din întâmplare“ câştigă licitaţii pe bandă rulantă la Arad, caz aflat şi el în atenţia DNA, semn că procurorii îşi fac datoria.
Obişnuiţi să stea cu mâinile în borcanul cu miere, aceşti politicieni s-au trezit, după ani de zile de afaceri pe banul public, că nu mai vin fonduri de la Bucureşti. Cum USL a ajuns la putere, li s-a tăiat porţia de  furat şi au rămas să trăiască, bieţii de ei, din salariu. Anumiţi tovarăşi din Arad nu sunt însă obişnuiţi cu o astfel de viaţă, având cheltuieli mari, umblând în haine de lux şi maşini pe măsură, petrecându-şi concedii extravagante în cele mai exotice colţuri ale lumii, fie că e vară, fie că e iarnă. Aşa că, pentru a rotunji veniturile familiei, după ani de zile în care au sifonat banii veniţi de la Bucureşti, politicienii înfometaţi şi-au reîntors faţa spre afacerile locale, singurele la care mai au acces. Şi ce s-a gândit un grup de tovarăşi portocalii (grup ce ar putea deveni infracţional cu ajutorul procurorilor)? Nici mai mult nici mai puţin decât să pună mâna pe publicitatea  stradală din municipiu, care să ajungă la o firmă de casă. O firmă de-a lor, bineînţeles. Aşa că s-au pus pe treabă, mai ales că există deja un proiect de hotărâre prin care publicitatea să fie dată în totalitate unei singure firme din Arad, o adevărată afacere „de dreapta“, cum le place unor politicieni să se autointituleze, când ei de fapt au cele mai comuniste apucături şi idei despre economia de piaţă, dovadă şi cazul cu monopolul în publicitate.
O dată încropită hotărârea cu publicitate, s-au aşezat la masa bucatelor mai mulţi tovarăşi de furat. În capul mesei s-a aşezat un primar mare, cu viziune, şeful de bandă, cum ar veni. La dreapta tatălui, nimeni altul decât cărătorul de hamburgheri, consilier local, dar şi de taină al marelui primar, dornic şi el de nişte mălai. La stânga, un alt primar, mai mic, de la ţară, înfometat şi el cu gândul la cei patru ani de opoziţie care urmează. S-au mai pus, mai retras, ca să nu-i ştie lumea, un politician partener de concedii cu marele primar, un afacerist cu maşini şi mai vreo câţiva chibiţi, aflaţi pe post de executanţi, atenţi la ordinele ce aveau să fie date. Pentru ca planul să fie dus la bun sfârşit, acest grup de „investitori“ avea nevoie de o firmă. Aşa că au găsit rapid una, cu o „vastă“ experienţă în media şi care, ce bucurie!, îşi are sediul taman în apartamentul marelui primar, şeful de bandă.
Primii paşi fiind făcuţi, adică existând hotărârea cu publicitatea, existând firma, existând şi „asociaţii“ sau frăţiorii, ca să vorbim în termeni infracţionali, cum ar trebui, s-a trecut la pasul următor. Cum hotărârea CLM pune anumite condiţii pentru a se prelua toată publicitate, firma trebuie îngrăşată, iar concurenţa, omorâtă. Aşa că frăţiorii s-au pus pe treabă. Mai întâi au trecut la ameninţarea celor care lucrează cu adversarii, mai apoi la şantaj (o infracţiune extrem de gravă), fiind şantajaţi şefii unor societăţi importante, apoi la folosirea instituţiilor statului în folosul firmei (iarăşi abuz în serviciu ?), ca în final să intre cu mâinile până la cot în bugetul local, pentru a umfla conturile firmei respective.
De câteva luni de zile, frăţiorii fac tot ce le stă în putinţă pentru a-şi duce acest obiectiv la bun sfârşit şi pentru a da un nou tun, după modelul folosit în ultimii ani. Ce uită însă marii afacerişti e faptul că puterea în România s-a schimbat între timp, iar la cârma instituţiilor nu se mai află „pupincuriştii“ lor, care să înghită toate infracţiunile şi ţepele pe care le-au dat de-a lungul anilor. În plus, partenerii de tun ai marelui şef ar trebui să-şi aducă aminte că, după ce vor şmecheri cu mâna lor publicitatea din Arad, s-ar putea să rămână pe cont propriu. Cazuri s-au mai văzut. E şi cel al patronilor de la Elecon, care după scandalul „Fabrica de zahăr“ s-au trezit că nu mai sunt în graţiile primarului Falcă. Aşa că atenţie maximă, domnilor frăţiori. Atenţie pe care suntem siguri că o vor da cazului şi domnii procurori de la DNA, având în vedere sumele mari de bani care se învârt în jurul acestei afaceri. Noi cel puţin vom fi cu ochii pe ei şi vom prezenta public, cu nume şi date, fiecare pas pe care această bandă îl va face în încercarea de a mai da un tun cetăţenilor Aradului.

Recomandările redacției