Orice suporter lucid al UTA-ei își dă seama că în actuala formulă organizatorică, pragul atins acum de Bătrâna Doamnă și anume consolidarea în prima ligă (dar să nu spunem hop înainte să sară gardul Ionuț Badea și băieții) este ca maximul posibil, orice alte rezultate superioare fiind doar rodul unei conjuncturi. Teoria și practica ne demonstrează că forța financiară reprezintă o condiție obligatorie (nu și suficientă, evident) pentru a deveni un club care an de an se luptă pentru trofee, așa cum fanii își doresc ca UTA să redevină. Ori pentru a avea această forță financiară, clubului nostru îi lipește o sursă de finanțare privată consistentă și stabilă. Doar din banii proveniți din drepturile tv, din sponsorizări sau de la primărie, nu se poate acoperi bugetul unei echipe care an de an să se bată la primele locuri; asta nemaivorbind de faptul că până în a ajunge în acea poziție, UTA are de recuperat din punct de vedere al infrastructurii, al organizării și apoi fotbalistic, salturi care evident necesită investiții financiare importante.
Alexandru Meszar, cel care a pus pe picioare acest nou proiect în anul 2013 și l-a condus iată timp de aproape un deceniu, readucând UTA pe prima scenă a fotbalului românesc, este conștient de acest lucru. A declarat-o în mai multe rânduri, afirmând că atunci când va avea pe masă o ofertă care să ofere garanții că UTA va merge înainte pe fundația pusă în acești ani, nu se va opune. N-a avut însă de-a lungul anilor parte de asemenea oferte. Episoadele de genul Marius Stan sau Florin Manea au fost mai degrabă încercări ale unor personaje ieșite din scenă de a-și reface imaginea pe spatele Bătrânei Doamne sau poate și mai grav. De câteva săptămâni însă, există discuții pentru prima dată pe un „material“ serios; iar tocmai faptul că protagoniștii se feresc de publicitate, că n-au simțit nevoie să bată pe la ușile politicienilor pentru a cere „binecuvântare“ arată că semnele sunt de data aceasta încurajatoare.
Așadar, ceea ce știm la această oră din informații sigure, chiar dacă neconfirmate oficial, este că pe masa lui Alexandru Meszar există o ofertă de preluare a clubului, din partea unui grup de oameni de afaceri. Cei mai importanți piloni ai acestui grup sunt omul de afaceri Simion Apreutese, patronul companiei International Alexander și omul de afaceri Cata Nathan Juncan, cel care reprezintă de fapt un grup de investitori din Statele Unite. Se pare că deja s-a depășit deja stadiul negocierilor, lucrurile fiind în momentul de față în faza întocmirii actelor și a depunerii semnăturilor finale. Evident însă, asta nu înseamnă că lucrurile sunt 100% finalizate deoarece știm cu toții că în afaceri (indiferent de domeniu), până nu se pune ultima semnătură pe document, orice se poate întâmpla.
Vestea interesantă și cu adevărat bună este aceea că în cazul în care această tranzacție are loc, UTA va rămâne pe mâini arădene, în grija unor oameni care înțeleg și iubesc acest club. International Alexander a fost unul dintre sponsorii importanți ai Bătrânei Doamne în ediția trecută de campionat, iar renunțarea lui Simion Apreutese la capătul acelui sezon a fost determinată tocmai de faptul că dorința sa de implicare în reconstrucția clubului depășea cadrul statutului de sponsor, fiind nevoie de o altă conjunctură pentru a-și pune ideile în practică. Iar Cata Nathan Juncan este un nume pe care fanii UTA-ei îl cunosc foarte bine după ce în această toamnă, arădeanul stabilit dincolo de Ocean s-a implicat în mai multe campanii de susținere a clubului, cum ar fi plata diferitelor amenzi luate în urma show-urilor pirotehnice ale galeriei sau premierea simbolică a echipei, după meciul de la FCSB.
Sigur că, ținând cont de stadiul în care ne aflăm, este mult prea devreme să ne lansăm în speculații. Dacă această intrare a UTA-ei într-o nouă eră se va materializa, cei responsabili își vor detalia planurile și proiectele cu siguranță. Însă, există deja semnale (unele vizibile, altele mai puțin), referitoare la o împrospătare masivă a organigramei clubului, atât în posturile de vizibilitate, cât și în cele care țin mai degrabă de „bucătăria internă“. Prezența lui Laszlo Balint la ultimele două partide ale UTA-ei poate fi o coincidență sau nu. De asemenea, prezența la Sfântu Gheorghe a lui Ilie Dumitrescu, alături de Simion Apreutesei, Laszlo Balint și managerul Romasia, Marius Grada, poate fi și ea o coincidență sau nu. Dar parcă această alăturare de oameni care în trecutul recent au vorbit de mai multe ori „pe aceeași limbă“ despre principiile de funcționare ale unui club care vrea să ajungă la performanță, ar fi o coincidență mult prea mare. De asemenea, din informațiile pe care le avem, una dintre țintele grupului de investitori pentru un post de conducere cu largi atribuții pe partea sportivă, este nimeni altul decât fostul mare internațional Laszlo Bölöni. Într-adevăr, noi arădenii suntem pățiți cu multe planuri extraordinare care nu s-au materializat sau nu s-au dovedit a fi sustenabile, dar e la fel de adevărat că dacă dorim să redevenim ceea ce am fost odată, trebuie să avem și capacitatea de a ne învinge acest scepticism instinctiv.
Însă până la materializarea viitorului luminos pe termen mediu și lung ar trebui să nu pierdem din vedere prezentul imediat; nu știm câte dintre zvonurile despre aceste discuții au ajuns la urechile vestiarului și ale staff-ului tehnic dar în acest moment avem în teren o echipă care nu prea pare că mai înțelege de ce și pentru ce joacă. Iar în cazul unei înfrângeri sâmbăta viitoare acasă cu Chindia, lucrurile pot deveni chiar grave. Tocmai de aceea, poate că ar fi nevoie ca un factor de decizie cu autoritate în fața jucătorilor, să apară în vestiar și să le redea acestor băieți un obiectiv de luptă ca echipă. Incertitudinea poate fi o piatră de moară într-un context în care rezultatele și jocul sunt sub semnul întrebării; iar UTA n-are voie să se lase târâtă în jos tocmai când se pregătește să facă un salt înainte.
