Minunea de pe Mississippi

1
198

Dacă n-am trăi astfel de vremuri căcăcioase, mi-aş scoate pălăria în faţa proiectului fântânii arteziene de pe Mississippi, colţ cu ştrandul. Dar cum priorităţile municipiului sunt cu totul altele, ca să nu mai vorbim de  jalea bugetară în care se zbate nu-mi rămâne decât să mă întreb dacă nu cumva iniţiatorul său vrea să fie internat la Mocrea ori altă clinică de specialitate pentru a scăpa de urmărirea penală. Fiindcă în Aradul îndatorat pe şapte gene­raţii al zilelor noastre arteziana în care să-şi poată clăti chelia prezidenţială ilustrul naş este fix ce lipseşte, aidoma tichiei de mărgă­ritar de pe scăfârlia unui rege ne­bun.
Cu toate astea, primatul, pardon primarul, se consideră o victimă a presei ce manipulează opo­ziţia şi societatea civilă pentru a veni de hac grandioaselor sale proiecte. Nimic mai fals. O bună parte a mass-mediei arădeană îi aparţine prin diverşi interpuşi iar despre dragostea faţă de arădeni a consilierilor propietate personală nu are rost să mai vorbim, simplul fapt că au lipsit în bloc când opoziţia a încercat blocarea  odiosului proiect al majorării taxelor spunând totul.
Şi minte că minunea de pe Mi­ssissippi se va realiza prind fonduri nerambursabile, când în studiul de fezabilitate scrie negru pe alb ,,Investiţia cu fonduri bugetare este soluţia selectată ca optimă”. Obişnuit să i se cânte-n strună, Gogu le face şi desface iar dacă te opui voinţei sale irefutabile îşi arată colţii de mic dictator fără pic de jenă faţă de marele public. Drept dovadă zilele trecute a dat-o afară din primărie pe Adela Cristea pentru că îndrăznise să vină la o întâlnire cetăţenească pe care el însuşi o convocase.
Şi a făcut asta de faţă cu toată lumea, pesemne crezând că astfel îşi va intimida partenerii de discuţie.
Pe lângă banii aruncaţi aiurea în detrimentul altor investiţii, pentru arădeni minunea de pe Missi­ssippi poate însemna şi sfârşitul unei tradiţii de peste un secol  şi anume bazele de caiac canoe care vor fi private de pistele acvatice necesare performanţei.
De asemenea, prea puţini văd costul ecologic al tiribombei cu apă. Faţă de miile de familii ce-l suduie pentru majorarea gigacaloriei, peştii ori familia de castori din aceaşi zonă nu-i vor putea reproşa nimic, dispărând odată cu demararea investiţiei.
Cum vorba lungă-i sărăcia omului, închei nutrind speranţa că arădenii sunt conştienţi de priorităţi în detrimentul fantasmagoriei acvatice şi nu se vor lăsa încă odată orbiţi de mirajul unor planuri lipsite de sens în contextul sărăciei în care se zbate la unison cu restul ţării.

1 COMENTARIU

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.