În intimitatea casnică, între murmurul apei care clocotește și lumina blândă a dimineții, o gospodină își notează cu migală, în repertoriul zilei, cele necesare, lăsând nescris drumul pe care pașii ei îl vor urma. Mai are piața puterea de a o chema? Priviți și aflați ce am găsit.
Luni, la ora nouă și jumătate dimineața, printre stâlpii veștejiți ai Pieței Miorița, începe o sărăcăcioasă vânătoare de alimente, care, în accepțiunea unora, sunt pure și nealterate.
O potențială clientă se oprește în fața roșiilor sculptate în detaliu și vede prețul: 15 lei kilogramul. Femeia pleacă, părăsind piața în favoarea supermarketului, unde un kilogram de roșii costă șapte lei.
Atmosfera înăbușitoare
Am vorbit cu o vânzătoare din piață, însă încă de la intrare se simțea tensiunea încărcată de stres. De lângă standul cu prețuri duble, chiar triple față de supermarket, aceasta a mărturisit că nu îi merge rău, ci foarte rău, învinovățind parlamentarii.
Apoi am intrat în hală, unde se aflau numai câteva persoane, niște bătrâne care încercau să oferteze, dar în zadar. Le-am întrebat cum le merge și dacă reușiseră să vândă ceva în ultima vreme, însă nu mi-au răspuns cu cuvinte, ci doar prin gesturi dezaprobatoare din cap.
Concluzie
Piața Miorița, odinioară inima comunității din Micălaca, se transformă încet într-un loc al dispariției tradițiilor și al unei realități economice secătuite. Întrebarea nu mai este dacă piața este mai ieftină, ci dacă merită diferența de preț.
De ce nu e folosit pentru tarabe spațiul din afara halei? Stă nefolosit de atâția ani, iar femeile își expun marfa pe trotuarul de lângă piață.
așa le trebuie. când mergi in piata și vezi roșii românești de solar la 65lei/kg, doar pt că vezi doamne au fost în solar încălzit. Agricultorii români sunt dincolo de samsarism și nesimțire. Să dea faliment cu toții.
Ar trebui articol si despre magazinele cu pozitie dominanta care impun preturi mici furnizorilor… Eu prefer gustul de rosii romanesti si sa ajut amaratii de tarani, nu corporatiile si tari ca Türkei…
Piața era plină de țărani din împrejurimile Aradului, era o placere sa cumperi zarzavaturi și fructe proaspete. Era o comunitate în care toți ne cunoșteam și ne spuneam pe nume. Acum țăranii stau închiși în hală iar afară e plin de băutori, de dimineața până seara. Păcat!
Am copilărit acolo 1980-1985,si era forfota mare mai mereu.
La fel si piața Soarelui
Respect.!