Primarul Crişan de la Vladimirescu încearcă să-şi impună punctul de vedere prin ameninţări

Ţara Românească e plină de politicieni care nu suportă critica şi care văd mai mereu o conspiraţie mondială atunci când cineva încearcă să le arate că au greşit. Iar atunci când sunt traşi de mânecă de presă, urlă ca din gură de şarpe că sunt victimele unor campanii de denigrare, ei fiind, de felul lor, nişte fecioare neprihănite, care fac doar lucruri bune, în timp ce ziariştii interesaţi încearcă să le distrugă carierele nepătate.
Un astfel de personaj e şi primarul Ioan Crişan, de la Vladimirescu, despre care Glasul Aradului a publicat în ultimele luni cinci-şase materiale critice şi care s-a trezit brusc că e vreun personaj important al judeţului, iar ziarul nostru are ceva cu domnia sa. Iar pentru că ne-am permis să scriem de două ori că în Pădurea Vladimirescu sunt gunoaie (poate trebuia să scriem des­pre afacerile din pădurea cu pricina), primarul Ioan Crişan s-a supărat foc şi a apelat la un avocat, în încercarea de a ne intimida. Nu vrem să credem că primarul Crişan n-a fost în stare să-şi scrie singur dreptul la replică şi sperăm că e doar o încercare de a ne intimida să nu-l mai criticăm, ceea ce nu vom înceta să facem, oricâte ameninţări vom primi din partea domniei sale, cum considerăm că este şi acest drept la replică.
Confundă foaia cu radioul
Mai întâi, dorim să-i transmitem domnului primar că, în cazul în care doreşte să meargă mai departe cu o acţiune în instanţă, ar fi indicat să-şi schimbe avocatul, fiindcă cel pe care l-a ales nu are nicio treabă cu această meserie. N-o să-i dăm numele, fiindcă i-am face reclamă, dar nu putem să nu ne îndoim de profesionalismul acestui avocat, care ne solicită un drept la replică în baza Legii 504/2002. Dacă punea mâna pe carte puţin, domnul avocat ar fi constatat că acea lege se referă la audiovizual. Iar dacă citea şi primul articol al Legii 504/2002, ar fi avut surprinderea să constate că e vorba de radiouri şi televiziuni. Iar dacă făcea încă un mic efort să citească Glasul Aradului ar afla că noi suntem un cotidian, care nu se supune legii audiovizualului.
La început am crezut că e o mică greşeală, din neatenţie, cu această lege, dar când vedem cererile aberante ale avocatului sau primarului, nu prea se înţelege bine, am ajuns la concluzia că pur şi simplu avocatul nu se pricepe. Altfel nu ar solicita prezentarea dreptului la replică în trei ediţii consecutive (?!) sau difuzarea, în acealeaşi condiţii, a dreptului la replică. De difuzări se ocupă cei de la radio sau TV, aşa cum articolul 41 din aceeaşi lege, invocat în hârtia trimisă redacţiei nu are legătură cu presa scrisă, fiindcă în presa scrisă nu avem programe.
Ameninţări din partea
primarului Crişan
După ce avocatul a bătut câmpii cu legea audiovizualului, primarul Ioan Crişan încearcă să ne intimideze, prin ameninţări demne de gara de la Glogovăţ. Vă prezentăm mai jos câteva fraze din care noi n-am prea înţeles nimic, în afară de faptul că Ioan Crişan vrea să-şi impună punctul de vedere prin ameninţări legate de structurile statului, după un limbaj tipic băsescian, şi instituţiile media (?!).
„Comunicarea şi în scris întrucât indirect din atitudinea neconformă cu realitatea am certitudinea necesară, dacă întreaga dumneavoastră acţiune desfăşurată pe parcursul mai multor luni, într-un mod caracterizat de minciu­nă şi rea-intenţie, este determinat de refuzul transmis reprezentanţilor dumneavoastră în cursul anului 2012. Alte refuzuri de acest gen adresate reprezentanţilor ziarului au fost contabilizate se pare corect, redau: „Primarii care nu se conformează sunt atacaţi în ziar până acceptă“. Eu, personal, referitor la acest aspect, vă comunic încă o dată, că nu voi accepta, NICI CERE­REA DUMNEA­VOASTRĂ DE ATUNCI, şi DE ACUM, NICI ATACURILE MINCINOASE ŞI NEFONDATE, şi mai mult decât atât voi face apel la toate structurile statului de drept şi instituţiile media pentru conturarea DOAR a adevărului“, scrie Ioan Crişan.
Lăsând la o parte greşelile grave de gramatică şi lipsa de claritate generată nu ştim de ce sau de cine, nu putem să nu observăm stilul tipic şmecheresc (ca să nu spunem ordinar), prin care primarul Crişan încearcă să sugereze că cineva de la Glasul Aradului i-ar fi cerut ceva acum un an şi el, nefiind de acord, noi ne-am adus aminte de refuz după atâtea şi ne răzbunăm. Poate la Primăria Vladimirescu aşa se procedează, când cineva refuză să-ţi dea ce ai cerut, nu-i mai retrocedezi terenul sau nu-i dai autorizaţie. La noi lucrurile nu stau aşa. Pe lângă faptul că minte încercând să inducă o astfel de idee, primarul Crişan ne şi consideră prost pregătiţi, când afirmă că îl criticăm pentru un refuz. Dacă lucrurile ar fi stat aşa, nu am fi scris despre gunoaiele din pădure, ci despre afacerile din pădure, n-am fi scris despre poveştile cu candidatura la PSD, ci despre afacerile cu terenuri de la Vladimirescu, despre legăturile cu cei de la PD-L, despre multe ilegalităţi de care ar trebui să se ocupe instituţiile abilitate.
Poate Ioan Crişan e obişnuit cu ameninţările şi şantajul, cu cerutul şi cu datul, dar la ziarul nostru nu s-a întâmplat niciodată aşa ceva, dovadă că nu am avut campanii de presă împotriva niciunui primar din judeţ, cum încearcă să insinueze Crişan, în peste patru ani de existenţă a ziarului. Iar dacă am fi dorit să facem o campanie, în niciun caz n-am fi scris despre lucruri banale ca şi gunoaiele din pădurea Vladimirescu.
Cât despre presupusele cereri, niciodată ziarul nostru n-a avut nevoie de nimic de la primarul Ioan Crişan, dovadă şi faptul că la începutul acestui an i-am oferit un abonament gratuit primarului de la Vladimirescu, pentru a fi mai bine informat şi a nu pierde legătura cu realităţile înconjurătoare.
Noi ameninţări, noi gafe
În finalul dreptului la replică, Ioan Crişan ne mai dezvăluie o dată complotul internaţional care îl vizează şi prin care dorim să-i luăm caii de la bicicletă: „Niciodată primarul comunei Vladimirescu nu a fost amendat de Garda de Mediu, întrucât întotdeauna la nivelul comunei au fost luate măsurile necesare de salubrizare, în conformitate cu legislaţia în vigoare. Cei ce cunosc pădurea Vladimirescu, şi care o vizitează în anotimpurile specifice ieşirilor în aer liber când se impune şi o curăţare zilnică, sunt mulţi, şi niciodată nu au existat reclamaţii în sensul pe care articolul publicat în ziarul Glasul Aradului doreşte să îl impună. Nu cunoaştem motivul pentru care reprezentanţii acestuia sunt trimişi în frig şi ploaie să caute „gunoaie“ dar în mod cert logica acestui fapt este cunoscută de dânşii şi nu are voit caracter constructiv şi real nici pentru cetăţeni nici pentru sănătatea celor trimişi“, ne scrie Ioan Crişan.
După ce ne ameninţă din nou cu instanţa, sperând că ne vom speria, Ioan Crişan încheie în stilu-i caracteristic: „Ţin să reamintesc celor ce poartă răspunderea juridică pentru acest ziar, că libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, şi nici dreptul la propria imagine, cu atât mai mult cu cât afirmaţiile din aceste două articole, ca şi din altele asupra cărora voi reveni la momentul potrivit, au ca simplu fundament «MINCIUNA»“.
Şi, bineînţeles, la final, Ioan Crişan ne mai somează o dată să dăm curs solicitării în cel mult 48 de ore, uitând, probabil, tot la sfaturile avocatului, că noi suntem ziar, nu televiziuni sau radiouri. În plus, avem subiecte mult mai urgente decât primarul de la Vladimirescu, care nu e atât de important pentru acest judeţ, dovadă şi faptul că scriem despre domnia sa o dată sau de două ori pe lună. Şi nu în regim de continuitate, aşa cum prost l-a sfătuit, din nou, avocatul.
Domnului Ioan Crişan nu putem decât să-i promitem că vom scrie la fel de rar despre domnia sa, dar şi că îl vom critica ori de câte ori greşeşte, indiferent de instituţiile şi instanţele la care vrea să le apeleze pentru a ne intimida.